duminică, 9 august 2015

Emilian Onciu - Lacrimi pentru tatăl învins


Versuri: Adrian Păunescu
Muzica: Emilian Onciu

Când eu eram mai tânăr şi tata era tânăr,
Jucându-se cu mine, ca-n basme şi minuni,
El mă purta pe braţe şi m-arunca pe umăr
Şi ne trânteam prin iarbă ca doi prieteni buni.



Era bărbat puternic, intra cu sacu-n moară,
Nu-l speria nimic, avea puterea sa,
Şi mă-nvingea la luptă în fiecare vară
Şi protector şi tandru spre mine surâdea.

Refren: Unde vă duceţi, puteri părinteşti
Şi vă tot stingeţi mereu
Tată, ce faci şi de ce-mbătrâneşti,
Frate mai mare al meu?

Dar a venit o toamnă cu mult porumb de lapte,
Dar a venit o toamnă cum n-aş mai vrea să văd,
În mine era ziuă, în tata era noapte
Şi-a început al vârstei neînfrânat prăpăd.

Noi ne jucam de-a trânta stând umăr lângă umăr
Şi l-am simţit cum pică sub umărul meu stâng
Şi-am înţeles că tata, de-atunci nu mai e tânăr
Şi-nvingător în luptă, am început să plâng.

Ca un copil sub mine voia să se agaţe
De-un umăr mai puternic ca să nu-i fie greu
Şi imi venea să urlu şi-apoi să-l port pe braţe,
Tu iartă-mă de toate, părinte bun al meu.

A fost cea mai cumplită şi cea din urmă trântă,
Lătrau în depărtare şi-n sângele meu câini,
Am ajutat făptura părintelui meu sfântă
Şi lacrimi de iertare îmi şiroiau pe mâini.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu