luni, 10 august 2015

Octavian Bud - Amor cu struguri copţi


Versuri: Adrian Păunescu
Muzica: Octavian Bud

Refren: Te mai iubesc şi te mai cânt, femeie,
În taina de desfrâu a unei nopţi,
Şi mâna mea din cuie te descheie,
Şi suntem vii şi strugurii sunt copţi.



Afară, impotenţii fac guverne
Şi congelează măşti de sâni virgini,
Dar tremuratul tău mi se aşterne
Ca unui zeu, să-l pot fixa cu spini.


N-am nicio urmă de prejudecată,
Te-nvăţ cuvântul poftei fără saţ,
Inrourată şi incendiată,
Spre iadul tău, curat, să mă abaţi.


Şi te-aş târi prin pivniţi ordinare,
Să-ţi cânte menestreli şi oameni beţi,
Să te arăt, frumoasă, la oricare,
Şi tu, pe toţi, delirul să-i înveţi.


Grumazul meu te-aşteaptă a-l cuprinde,
Nu şovăi şi nu te alinta,
Vei sta între blesteme şi colinde,
Sub un piron de foc, din voia mea.


În târg se vând femei şi alte droguri,
Nu sunt pe gustul meu, mă simt jignit,
Ne-aşteaptă fânul tremurând în stoguri,
S-a umezit şi ultimul chibrit.


Iubiri pe fugă, dar iubiri mortale,
La beregata mea vă mai aştept,
Să şterg, cu bucurie şi cu jale,
Un strop curat de sânge de pe piept.


Foşnesc livezi exotice în Marte,
Să răcorească trupul tău răsfrânt,
Ce dragoste, pe viaţă şi pe moarte,
Cu struguri copţi pe steaua de pământ.