luni, 10 august 2015

Octavian Bud - Lucrul cosaşului


Versuri: Adrian Păunescu
Muzica: Octavian Bud

Iar începi să plângi când se-aude o coasă
Şi abia îţi porţi dorul de acasă,


Eşti un om modern mintea ţi se-ncurcă,
Dar ai chef să-nvarţi fânul într-o furcă.

Refren: Dacă Dumnezeu
A lucrat vreodată,
El a fost cosaş,
După cum se-arată.

Ploaia dinspre munţi îţi tot face semne,
Te îmbraci urât mergi să-ncarci la lemne,
Eşti din nou străin lacrima e gata,
Mama din mormânt strigă înspre tata.

Frigul părintesc îl păstrezi în oase
Pân’ la Dumnezeu fânul n-o miroase
Urma ta din veac înfloreşte moale
Moşii tăi ating vârful coasei tale.

Cât mai ai şi tu înc-o vară, două
Şi-ai să intri-n fân cu-n transport de rouă,
Coasa pe pământ trage-o omeneşte,
Iar de sus din cer Dumnezeu coseşte.

Afară impotenții fac guverne
Și congelează măști de sâni virgini,
Dar tremuratul tău mi se așterne,
Ca unui zeu, să-l pot fixa cu spini,
Dar tremuratul tău mi se așterne,
Ca unui zeu, să-l pot fixa cu spini.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu