Valeriu Penişoară – Viitorul

Versuri: Nicolae Labiş

Muzica: Valeriu Penişoară

Trăim în miezul unui ev aprins
Şi-i dăm a-nsufleţirii noastră vamă.
Cei ce nu ard dezlănţuiti ca noi
În flăcările noastre se destramă.

Noi pentru viitor ne pregătim,
Şi-l populăm pe solul fericrii,
Cu braţele-ncordate să-l săpăm
Şi să-l udăm cu ploile gândirii.

Refren: Ne-ntârziat deci să-nvăţăm, tovarăşi,
În numele acestui ţel sublim:
Să-nvăţăm ce-nseamnă omenia
Şi comunişti să învăţăm să fim.

În braţele necoapte arme-am prins
Să ne-ajutăm în lupta grea părinţii;
Au înflorit de-aceea timpuriu
Livezile imaculate-a minţii.

Am fi greşit de-am fi strigat că nimeni
Nu vrea să ni le apere de-ngheţ.
Părinţii noştri, comuniştii, şti-vor
Să-şi apare comoara lor de preţ.

O nu de magi avem şi-avem nevoie,
Nici de proptele puse fără haz:
Partidul clasei ne veghează zborul
Pe marele istoriei talaz.

Şi pentru că-n vâltoarea vremii noastre
Noi am avut un rost şi am luptat,
Ne-am cîştigat şi dreptul demnităţii
Şi-al cugetării drept nemăsurat.