Emilian Onciu - Pielea ursului

Versuri: Adrian Păunescu

Muzica: Emilian Onciu

Nu mai vindeţi la mezat

Pielea ursului aflat

În pădure încă

Nu mai daţi la argăsit

Pielea ursului pitit

Pe vreo rece stâncă.

Nu-i mai puneţi pe cizmari

Să vă facă ghete mari,

Carâmbi şi pingele,

Nu mai vindeţi cizmele,

Nu mai luaţi bancnotele

Pentru-această piele. 

Refren: Ursul, ursul a făcut recurs
Cum că, totuşi, nu există urs.

Ursul încă e neprins,

Ursul fuge pe cuprins,

Poate hibernează,

Ursul n-are chef de voi,

Daţi-i preţul înapoi,

Renunţaţi la bază.

Pielea prea din timp i-o luaţi,

Pe alţi proşti îi înşelaţi,

Dar şi ei vă-nşeală,

Falşi sunt banii lor şi ei

Zero bani pe zero piei,

Visteria-i goală.

Daţi nimic pentru nimic,

Daţi un sic pentru un sic,

Hoţi ce ştiu să fure,

Negustori naivi şi hoţi,

Toţi vă înşelaţi pe toţi,

Ursul e-n pădure.

Vindeţi pielea unui mit

Şi o prelucraţi grăbit

Nici nu vă mai pasă

Dacă el, într-adevăr

Are piele are păr,

Dacă e acasă.

Hoţilor buni de hoţii

V-aţi făcut împărăţii

Tot lucrând cu şperţul,

Urşii au pierit de mulţi,

Unde-au fost păduri e câmp,

Cinic vi-i comerţul.

Daţi pe bani inexistenţi

Piei de urs inexistenţi,

Zero pe tot ursul,

Piei de urs devin fişic,

Daţi nimic pentru nimic,

Vindeţi, vindeţi ursul.

Hoţilor, ce-aş vrea să văd

Al comerţului prăpăd

Rău zicând comerţul

Peste voi, într-un târziu,

Să se scoale ursul viu

Mormăindu-şi preţul.

Să vă strângă-n braţe blând,

S-aud oasele urlând,

Să vă crească pulsul,

S-adunaţi de pe parcurs

Toate pieile de urs,

Arăta-s-ar ursul!