luni, 15 februarie 2016

Ştefan Hruşcă - Sacra banalitate


Versuri: Adrian Păunescu

Pe toate scenele din lume,
Mereu, mereu aceleaşi nume,
Mereu, mereu, mereu aceeiaşi doi,
Un el şi-o ea, aceeaşi dramă,

Până ce ea devine mamă
Şi-aceia doi suntem, suntem şi noi.

În Biblie şi Odiseea,
Mereu bărbatul şi femeia,

Într-o-ncleştare fără de sfârşit
Cu sinucideri si speranţe,

Cu ministere de finanţe,
Impozit care trebuie plătit.

Refren: Ea şi el sunt la fel,
Fiecare cuplu este sfânt,
Dar ca noi, ca noi doi,
Nu e totuşi nimeni pe pământ.

Şi, doamne, ce banalitate,

Le ştim de la-nceput pe toate,
Toate iubirile se nasc şi mor,
Şi totuşi eu, cu nebunie,
Mă dăruiesc cu totul ţie,
Iubindu-te-mpotriva tuturor.

De-ar fi ca 7-8 planete

Aceeaşi dramă s-o repete
Eu piesa mea o joc pân' la final
Mereu mereu aceeaşi dramă

Ne înrobeşte şi ne cheamă
Şi te iubesc eroic de banal.

Din jugul meu cu două locuri
Aprind în toată lumea focuri
Şi mâna stângă este facla mea
Şi din adresă în adresă

Mereu, mereu aceeaşi piesă,
Dar eu ca Shakespeare te voi adora.

Mai vrem să mergem şi-astă seară
La drama ce ne-o comandară
Să fim actorii tragicului rol
Un el şi-o ea de pururi fi-vor

Jucăm, stimate domn regizor,
Chiar dacă astăzi teatrul va fi gol.

V-aţi plictisit, poftiţi acasă,
Singurătatea-i mai frumoasă

Decât orice orgoliu omenesc
Şi spun când nimeni nu mai este

Originala mea poveste
Ca la-nceputul lumii: te iubesc.

Jucăm în piesa ce consacră
Banalitatea cea mai sacră,

Banalitatea că mai suntem vii
Şi mai strigăm din 7 arte
Strigăm de dincolo de moarte
Trăiască bucuria de-a iubi.