marți, 3 mai 2016

Adriana Ausch - Poate mâine

Versuri: Alexandru Andrieş după „One Too Many Mornings” - Bob Dylan
Interpretează: Adriana Ausch

Nu sunt câinii care latră, nu e luna care tace,
Ziua a fugit încolo, noaptea a venit încoace;
Dacă vii în astă seară tot aici mă vei găsi,
O să-mi zici iar „bună seara”, eu n-am să-ţi răspund, să ştii.



E un om la colţ de stradă pe-unde trebuie să treci,
O să se uite după tine când dimineaţa o să pleci,
Seara îmi vei povesti cum ai roşit când te-a văzut,
Eu n-o să cred nicio silabă, tu o să crezi că te-am crezut.


Trenurile care pleacă sunt aceleaşi care vin,
Gara e o simplă gară, doar oraşul e străin.
Ce vreau azi de la tine, mâine iar o să vreau,
Însă mâine-i prea departe, astăzi prea aproape-ţi stau.


Camera mea ţi-e străină, prietenii mei nu îţi plac,
Până să-ţi ating obrazul o să mai apun-un veac,
Şi-o să am în loc de oase doar petale de cais,
Tu şi-atuncea vei fi tânăr, eu voi fi şi-atunci un vis.


Am păşit în astă-seară peste-un prag mult prea înalt,
Înapoi a rămas cerul şi-nainte-i doar asfalt...
Buza ta avea la colţuri picături curate,
Dacă mi-ar fi fost doar sete, şi tot le-aş fi băut pe toate.


Nu e luna care tace, nu sunt câinii care latră,
Nu sunt paşii tăi cei care se apropie de poartă.
Eu de-atunci te aştept, tu întârzii să vii,
Şi-aşa-i fiecare seară, şi-aşa-i fiecare zi.